Un spin, o cruce și-o grotă.

Tu coroană înspinată
Cât aș vrea să te blestem
Fiindcă ai zdrobit o frunte
Coborâtă din Eden

Am vrut și eu sa-I sărut
Fruntea Lui cea minunată
Dar sărutul meu a fost
O flacără-nvăpaiată

Și tu cruce învechită
Făcută din lemn sucit
Oare știi ce Împărat
Pe tine ai găzduit?

"Îl cunosc, răspunse crucea
Și eu tare L-am iubit
Să rămână lângă mine
Palmele i-am țintuit"

I-am simțit atunci sudoarea
Sângele, suspinul greu
Rugăciunea înălțată
Către bunul Dumnezeu

Am știut că din iubire
Pentru oameni s-a lăsat
Țintuit încuie grele
Și de lume condamnat

Atunci m-am cutremurat
Auzind ce spune El
Și-am știut că a fost jertfă,
Dat la moarte ca un miel

Iar tu grotă întunecoasă
Cu porți grele de oțel
Ai crezut că poți a ține
Pe frumosul nostru Miel?

"Am crezut că sunt bogată"
Zise grota-ncetișor
"Dacă țin pe Cel ce este
În veci Domnul domnilor "

Toate câte au încercat
Să Te țină sub tăcere
Nu s-au bucurat Isuse
De a Ta moarte și Înviere Amin!